Suntem o societate de oameni ameninţaţi şi bombardaţi cu pericole din toate direcţiile. Ca şi cum generaţii înaintea noastră ar fi forat neverosimil de intens într-un pământ fertil şi încărcat de comori nedescoperite, până când, chiar în zilele noastre, a izbucnit spre suprafaţă, urlând şi fremătând înfiorător, un petrol încins, cu aer de catastrofă.

Suntem ameninţaţi de pericole iminente, de cutremure prezise de netoţi, de crize financiare plăsmuite, de gripe cu nume urâte, bacterii care ne intră în gură şi printre aşternuturi, creiere prăjite de telefoanele mobile de care ne este imposibil să ne dezlipim, grăsimi care se târăsc prin hamburger-ul căruia îi fac reclamă nişte adolescenţi cu zâmbetul până la urechi, cod galben, cod roşu, cod de bare.

Pentru că suntem ameninţaţi deopotrivă de încălzirea globală şi de iminenţa unei noi epoci glaciare, ne afundăm într-un simulacru stupid al celor trei maimuţe înţelepte şi ne aruncăm cu capul înainte în universuri prefabricate din animale de pluş, sorbet de căpşuni, comedii romantice, inocenţă cumpărată cu carduri umplute, buticuri şi hipermarketuri pline ochi, mall-uri înţesate de copii cu ADHD şi mămici cu gene false, cântecele de grădiniţă şi suflete făcute ţăndări – dar, ce bine, suntem anesteziaţi peste limita suportabilului, aşa că noi măcar nu mai simţim nimic.