Ieri, în urma unei conversaţii cu o prietenă tare veche, am conştientizat lecţia pe care am învăţat-o în ultimele două luni: există oameni care trăiesc în stil “destul” sau merge şi aşa şi oameni care chiar au o viziune şi îşi doresc foarte, foarte multe lucruri – de la viaţă, de la ei înşişi, de la celelalte personaje care le populează lumea.

Pentru mine, cuvântul viziune suna super corporatist şi m-am ferit de el cât de mult am putut, însă acum chiar i-am înţeles pe deplin sensul. Şi dacă şi tu ai uneori senzaţia că a mai avea o viziune în lumea noastră şi în România, în special, sună idealist şi poate desuet, află părerea unei sceptice până-n pânzele albe: adică până la proba contrarie!

Destul: Merge şi aşa; De ce să mă chinui eu dacă alţii nu se chinuie?; Cititorii sau clienţii mei au oricum aşteptări infime; Mă port aşa cum am chef, pentru că cei din jurul meu n-au de ales şi trebuie să mă suporte (una dintre cele mai greşite atitudini – întotdeauna există cel puţin o alternativă, atât pentru tine, cât şi pentru cel de lângă tine); Toată lumea face aşa; Merg pe calea bătătorită; Nu-mi asum riscuri, din moment ce ştiu că modalitatea asta de a face lucrurile e destul de satisfăcătoare şi are rezultate acceptate şi luate ca atare.

Viziune: Ştiu că voi găsi o modalitate cât mai expresivă de a-mi pune în practică ideile; Nu-mi este teamă de nimic, nici măcar de eşec sau de rutină (pozitivă); Îmi asum personalitatea, responsabilităţile şi perspectivele în faţa tuturor; Succesul este, în primul rând, inovaţie; Stilul meu de a vedea lumea este unic şi merită să-l împărtăşesc celorlalţi; Pot s-o iau oricând de la capăt; Învăţ din greşelile mele şi din ale celor ce fac greşeli demne de a oferi o lecţie de viaţă; Fac ceea ce fac cu toată fiinţa mea, dar fără să pierd nicio clipă din vedere graniţele dintre pasiune şi compromis inacceptabil; Îmi asum fiecare alegere; Ţintesc mai sus decât se spune că este posibil; Cred în mine şi în toţi cei care mă susţin.