Astazi am petrecut aproximativ trei ore in trafic.

In timp ce priveam in jurul meu si nu exista nimic deosebit, in afara de alti soferi si alte masini, care sa-mi atraga atentia, ma intrebam cum ar fi sa ma dau jos din masina si sa o las acolo, exact in mijlocul strazii. Sa merg pe jos, sa intru in magazine, sa cumpar cadouri de Craciun, sa trag adanc in piept aerul revigorant al iernii… Si vazandu-ma pe mine atat de incantata de noua mea libertate, ceilalti soferi sa faca si ei la fel, si sa ne abandonam cu toti masinile in mijlocul strazii, sa inchiriem biciclete, iar Bucurestiul sa se transforme intr-un incredibil satuc urban, plin doar de soare, incantare, povesti si aer curat.

Apoi m-am trezit din reveria mea de seara si am mai avansat 20 de metri, cand am stat, pentru a treia oara, la acelasi semafor din zona Rosetti si mi-am spus ca in metrou, la aceeasi ora de varf, situatia e mult mai insuportabila. Dar promit ca daca voi mai fi obligata sa circul la astfel de ore de varf, voi da startul abandonului de masini. Si probabil ca voi fi singura, dar cel putin incerc!